other people's mind

Cineva mi-a spus azi "nu noi suntem ciudati, ceilalti sunt ciudati, noi suntem normali" , si asta asa este adica unii rad de mine pentru ca sunt ciudata,pentru ca am parul rosu in cap si pentru ca ma imbrac ciudat dar eu chiar rad de ei pentru ca sunt toti niste clone fara minte.....De exemplu: eram in Constanta si trec pe langa niste ratati care ma strigau" Hei fata cu paru de foc"...nu dadeam un ban pe chestia aia, dar apoi am venit in vizita in focsani si se intampla exact aceleasi chesti, exact aceleasi cuvinte...adica serios...chiar asa atatia kilometri distanta si aceleasi clone?Nimeni nu incearca sa fie original, acelasi tip de baieti "smekeri" cu tricouri mulate si creste date cu gel, aceleasi tipe cu bot roz duse la solar...putini oameni care incearca sa fie originali iar pana si aceia se sperie de lumea care nu-i apreciaza si isi vand sufletul doar pentru a fi acceptati intr-o societate de plastic.

back home

Am doar o dorinta: sa scap! Totul in jurul meu pare o recuzita ieftina dintr-un film alb-negru, unul prost. Nu-mi doresc decat sa scap din sceneta asta cu tente dramatice in care fiecare cuvant, fiecare gest nu e decat   un deja vu. Vreau sa ma intorc acolo unde zilele par minute si unde stazile  sunt portaluri catre propria-mi constiinta, unde vantul bate usor racindu-mi inima mult prea agitata si naiva. Acolo unde pot fi cine sunt cu adevarat, unde nu trebuie sa ma transform ci sa fiu eu insami, acolo vreau sa ajung....          

No Hope

Vad un turn....in ceata....nu pot ajunge acolo e prea mult fum si mai sunt si pasarile astea ciudate...mai bine ma opresc langa copacul asta.  O Doamne sange! Copacul asta are sange pe el! Of mi-am murdarit manusa.....si tu ce cauti aici corb inutil ce esti te-am rugat sa ma duci la turn! Degeaba tip la tine.....

                                              "Ai murit!"

Ah a fost doar un vis dar e totusi foarte ciudat in fiecare seara incerc sa ajung la acel turn, dar au fost vremuri cand eu eram in turn si urcam pe scarile infinite ale turnului atuci nu-mi era frica eu controlam visul...dar se pare ca cineva are controlul viselor mele acum.

Poate corbul acela chiar are dreptate...am murit...eu cea reala.....acum tot ce a ramas din mine este o masca jalnica de portelan....o masca manjita cu sange negru si demonic.....nu mai sunt ce am fost ...si ma doare.

Prea multe ganduri

Am atatea ganduri si pareri cam cat toate moleculele de apa din mare asta verde si  sarata. Imi aduc aminte prima data cand am venit aici in Constanta...eram scarbita de mirosul acesta de plumb, un oras plin de roboti, asta pana cand am cunoscut persoane cu sange cald, credeam ca nu o sa am niciodata prieteni cum aveam in Focsani dar exista si minuni :)
 Exista insa dileme la care inca lucrez dar pot face orice deocamdata nu m-a razbit nimic  inca traiesc mai mult ca un zombi dar inca respir