Am atatea ganduri si pareri cam cat toate moleculele de apa din mare asta verde si sarata. Imi aduc aminte prima data cand am venit aici in Constanta...eram scarbita de mirosul acesta de plumb, un oras plin de roboti, asta pana cand am cunoscut persoane cu sange cald, credeam ca nu o sa am niciodata prieteni cum aveam in Focsani dar exista si minuni :)
Exista insa dileme la care inca lucrez dar pot face orice deocamdata nu m-a razbit nimic inca traiesc mai mult ca un zombi dar inca respir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu