sâmbătă, 16 ianuarie 2016

O sa zambesc chiar daca nu am motive

Inca un lucru pe care il urasc e tristetea. O vad de dimineata, de cum cobor din bloc si dau ochii cu aceea doamna verde carein timp ce vantul bate iar colega ei sparge seminte, matura cu spor.
O vad si in bus, in ochii acelor pensionari care merg de dimineata in cercetarea tuturor pietelor in speranta de a economisi macar 50 de bani, ajungand ca abia la orele amiezei sa.si termine cumparaturile si atunci la fel ii vezi tristi cum trag de ei doua sacosem.
Am inceput sa o vad si la copii, de la o varsta atat de frageda copii sunt ori singuri cu tehnologia lor in casa, ori in fata blocului stransi ca sa se uite la altu mai avut cum se joaca pe tableta.
Dar tinerii sunt cei mai tristi... pentru ca oricine ai fi tu esti redus doar la haina de pe tine si la hartiile pe care le detii. In timp ce noi intre noi nu mai stim cum sa ne diferentiem prin haine si genuri pentru ei suntem toti la fel de prosti.
Asa ca eu m.am gandit mai bine si nu o sa fiu o trista o sa le zambesc turor pe strada, in autobus, la cumparaturi oricand ,oriunde ....pana la urma e gratis.

Despre monetar

Nu.mi plac banii si nu.mi pasa daca nu ma crezi, dar da, nu le inteleg valoarea.
Din acest motiv nu strang niciodata bani, scap repede de ei in scopuri care sa.mi creeze satisfactie. Banii de sub perna poate iti vor folosii intr.o buna zi dar mereu te vei gandii cate sacrificii ai facut sa.i strangi si ti se va parea ca nimic nu merita intradevar banii tai... usor te vei obisnuii asa si vei devenii un avar. Eu cred ca mai bine e sa iti faci poftele cat ai bani iar cand nu sa nu disperi ca pana la urma asta e viata un borcan cu straturi de miere si rahat care trebuie terminat

luni, 11 ianuarie 2016

Avatar

Stiu ca nu sunt nebuna la fel cum stiu ca sunt si mereu am avut senzatia ca e mai usor sa te intelegi cu un animal decat cu un om.
Am avut multe feline dar Wiskey e speciala... ma simte si o simt altfel.
Cand am plecat la munte nu mi.am facut griji decat pentru mancare si apa nu m.am gandit si la sufletelul ei ca v.a sta singurica aproape doua saptamani.
Jur ca in prima seara in care nu am dormit cu ea am visat.o ca si cum era langa mine in pat...m.am trezit cu mana in aer ca si cum o mangaiam... nu mai zic ca in fiecare zi cand ma puneam la masa ma gandeam la ea, iar cu o seara inainte sa ajung acasa am visat.o iar ... eram acasa si o luam in brate si o pupam.
Cu adevarat m.am linistit cand chiar am ajuns acasa si am luat.o in brate plangeam ca un copil.. ea era slabita si speriata desi cutia cu mancare era ca neatinsa...plangeam pentru ca i.am simtit singuratea si disperarea de abandon... cum s.a simtit ea e ceva ce simtim si noi oamenii: frica de abandon.
De atunci au trecut cateva zile si Wiskey e schimbata, doarme si sta numai langa mine iar cand vine vorba sa ies din casa trebuie sa o smulg de pe geaca mea...

duminică, 10 ianuarie 2016

Part 2

Aparent e ilegal sa faci pomana in gara... mai ales alcol, asta am aflat.o dupa ce varul nostru a fost scuturat bine de catre jandarmi pentru ca imbatase toti oamenii fara casa cazati in acea seara in gara.
Pana la patru dimineata cand aveam cel de.al doilea tren spre casa politisti dar si jandarmii ne stiau pe nume... sarcii nu au putut sa doarma din cauza ca era bunavoie in sala de asteptare.. cred ca de.asta l.a si umflat... nu mai zic eu m.am ales cu o cerere pe facebook de la unul din ei...
Da in fine pentru noi nu e ciudat sa fim suspecti pentru curcani :))) dar din cauza lor am pierdut si trenul de patru ...iar am mai recuperat 70% din bilet... dar nu mai conta deja eram manga si se saturasera si garda de noi asa ca am continuat petrecerea pana la 6.
In acest timp am avut prilejur sa cunoastem peraonaje foarte interesante cum ar fi:
#1 babuta haladita... o femeiuta micuta care injura pe toata lumea in tiganeste (cu zambetul pe buze) varul stiind limbajul i.a raspuns tot cu un zambet... ce s.a zic ca nu mai scapam de ea se indragostise de varul cred... a furat chiar si seminte pentru noi :)
#2 filozoful fara casa: domnul Octavian un om care a muncit toata viata lui iar la batranete cand nu a mai folosit nimanui a fost aruncat ca un aragaz stricat. Filozofia lui era simpla "pretuieste ce ai cand ai" un om simplu mi.a placut de el
#3 fratele lui nicusor de la braila: la polul opus domnului Octavian ... un om alcolic toata viata lui care nu a muncit niciodata si care dormea mai  aproape de calorifer decat el "buna bericica buna buna" asta a zis cam juma de ora dupa doua guri
#4 maicuta perversa : o babuta la vreo 60 si de ani care la fel foarte interesata de varul nostru si glumele lui de om matol.... la un moment dat nu i.a mai placut o gluma asa am aflat si noi ca era maicuta ... dupa ce aproape o ora a ras la glume cu puli si pizde, si cei drept toti credeam ca e sotia unui nene pe care il imbatasem deja dar la fel ca noi o cunoscuse abia in sala de asteptare

joi, 7 ianuarie 2016

Gara cu surprize part 1 ca imi e somn

Mda ce sa vezi pierdem trenul...eu, al meu si vărul lui...asta se întâmpla undeva la ora 4 dupa un alt drum de câteva ore cu trenul, asta e pierdusem "legătura" cum se zice...plecase de langa noi pentru ca varul nostru ne.a distras atentia.
Râs si panaramă.. pana am aflat ca urmatorul tren e undeva la ora 4 dimineata.... bine ca am reusit sa recuperam niste bani din bilete...am fugit apoi la autogara unde iar am aflat ca nu e nimic pana dimineata la 7...sublim
Dar bam ce sa vezi ne loveste o idee... autostopul. I-am dat unui taximetrist 10 lei si am ajuns pe varianta unde stateam ca trei curve pensionate ... de ce ca nu ne lua nici dracu... dupa 4 ore de stat in vifor am zis sa ne intoarcem la gara.. ne zice un pusti ca busul 9 ne duce acolo... trecuse unul prin fata noastra cand traversam dar nu ne.am grabit " ca dupa femei si autobus nu se alerga ca vine altu" am mai stat si pe acolo 20 de minute pana am luat.o la pas ca eram deja turturi si nu mai treceau decat retrase din traseu.
Ok inapoi la gara, frig iar noi cu 1 deca de vin de la vreancea.

luni, 4 ianuarie 2016

Hello

Azi. O zi tensionata ca toate celelalte din cotidianul propriu, dar s.a bagat cineva in seama cu mine pe facebook... cineva diferit... "stiu ca o sa para ciudat, stiu ca nu ne stim dar nu te limita la facebook fa.ti un blog"... wow de parca ar fi stiut ca nu am mai scris ceva de ani si de parca ar fi stiut cat de linistita eram cand faceam asta...
Da si eu am ramas perplex cand am primit un sfat( simtit ca un fel de compliment) de la un strain... dar poate nu e chiar asa strain, poate si el gandeste aceleasi lucruri ca mine si se lupta zilnic cu aceleasi probleme... si poate ca el si ca mine mai sunt... deci da o sa scriu pentru acestia care suntem
Multumesc Isme Alin