Inca un lucru pe care il urasc e tristetea. O vad de dimineata, de cum cobor din bloc si dau ochii cu aceea doamna verde carein timp ce vantul bate iar colega ei sparge seminte, matura cu spor.
O vad si in bus, in ochii acelor pensionari care merg de dimineata in cercetarea tuturor pietelor in speranta de a economisi macar 50 de bani, ajungand ca abia la orele amiezei sa.si termine cumparaturile si atunci la fel ii vezi tristi cum trag de ei doua sacosem.
Am inceput sa o vad si la copii, de la o varsta atat de frageda copii sunt ori singuri cu tehnologia lor in casa, ori in fata blocului stransi ca sa se uite la altu mai avut cum se joaca pe tableta.
Dar tinerii sunt cei mai tristi... pentru ca oricine ai fi tu esti redus doar la haina de pe tine si la hartiile pe care le detii. In timp ce noi intre noi nu mai stim cum sa ne diferentiem prin haine si genuri pentru ei suntem toti la fel de prosti.
Asa ca eu m.am gandit mai bine si nu o sa fiu o trista o sa le zambesc turor pe strada, in autobus, la cumparaturi oricand ,oriunde ....pana la urma e gratis.
sâmbătă, 16 ianuarie 2016
O sa zambesc chiar daca nu am motive
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
”Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel.” Armando Palacio Valdes
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu exista prietenie sau dragoste ca aceea a unui parinte pentru copilul sau!
RăspundețiȘtergereO mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar din inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii!
Pe lume, de orice poti face rost, dar de o mama si un tata nu!
”Din toate comorile pe care parintii le pot lasa copiilor lor, nu e niciuna mai de pret decat un frate: e un prieten dat de natura, e un prieten caruia nimeni nu-i poate tine locul si pe care, o data pierdut, nimeni nu-l poate inlocui.” Plutarh.
RăspundețiȘtergere